Holocaustul > Glosar de termeni


Glosar de termeni
Articole de referinta



Bibliografie


Atenţie! Glosarul este un extras.

Dicţionarul complet al termenilor relevanţi se află pe site-ul www.romanianjewish.org atât în limba română cât şi în limba engleză.

[A] [B] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [J] [K] [L] [M] [N] [O] [P] [R] [S] [T] [U] [V] [W] [X] [Y] [Z]

A

  • Afacerea Dreyfus – Dezbatere internationala generata de procesul de inalta tradare intentat lui Alfred Dreyfus, ofiter francez de origine evreiasca, in 1894. Procesul a durat pina in 1899, cind Dreyfus a fost achitat. A avut un puternic impact asupra opiniei publice franceze si europene in privinta Problemei Evreiesti, dar si asupra lui Theodor Herzl, fondatorul Zionismului.

  • Aktion (in germana) – Program militar sau paramilitar care implica de cele mai multe ori localnici in actiuni violente, persecutii sau “pogromuri” impotriva populatiei evreiesti in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Krystallnacht (noaptea geamurilor sparte) a fost un exemplu de 'aktion'. Aktion 1005 a fost programul destinat sa asigure “disparitia” cadavrelor dupa aktionen si uciderile din lagarele mortii, pentru a nu lasa nici o urma a genocidului. Cel mai cunoscut exemplu este ‘Aktion Reinhardt’. Prizonierii inca in viata erau fortati sa dezgroape trupurile ingropate si sa foloseasca masini de zdrobire a oaselor si ruguri masive pentru a sterge toate urmele, chiar si ale gropilor comune. Acesti prizonieri erau apoi ucisi la rindul lor dupa operatiune.

  • Antisemitism – Ostilitatea si discriminarea impotriva populatiei evreiesti. In secolul 19 si la inceputul secolului 20 era extrem de vizibila in Franta, Germania, Polonia, Rusia si in alte tari, multi emigranti evrei fugind de persecutiile si pogromurile din Sud-Estul Europei in Marea Britanie si SUA. Dupa primul razboi mondial, propaganda nazista de inceput din Germania a incurajat antisemitismul, pretinzind ca evreii erau raspunzatori pentru infringerea natiunii. In 1933 persecutarea evreilor incepuse deja in toata tara. ‘Solutia Finala’, pe care o avea in vedere Hitler, urma sa duca la exterminarea intregii rase evreiesti; aproximativ sase milioane de evrei au fost omoriti in lagarele de concentrare inainte de infringerea nazismului in 1945. Antisemitismul a fost o trasatura puternica a societatii si in fosta Uniune Sovietica, in special dupa cel de-al doilea razboi mondial. Antisemitismul ramine o problema in Europa de Est si fostele republici sovietice, desi populatia evreiasca este acum lasata sa emigreze din aceste tari. La inceputul anilor 90, in Europa Occidentala, si mai ales in Franta si Germania, s-a inregistrat o crestere a violentei rasiste perpetuate de grupuri neonaziste. Termenul a fost lansat de Wilhelm Marr in 1873.

  • Arbeit Macht Frei (in germana) – ‘Munca elibereaza’, slogan (devenit) infam, postat deasupra intrarii la Auschwitz; sloganul a fost lansat de Rudolph Hoss, comandantul lagarului, si nu avea nimic ironic. Exprima doar convingerea sa ca oamenii pot fi disciplinati si reeducati prin munca grea si constanta, care ii elibereaza de toate constringerile.

  • Arianizare – ‘Germanizarea’ unei zone, a unei culturi, a unui popor sau a unei persoane; introducerea valorilor, culturii, artelor, filozofiilor, mitologiilor si structurii sociale nordice cu scopul de a schimba natura celor afectati.

  • Ashkenaz – Termen folosit pentru a desemna un tip de iudaism si de evrei din anumite parti ale Europei. Celalalt tip se numeste “Sefard” si desemneaza pe evreii expulzati din Spania in 1492, care s-au asezat mai tirziu mai ales in Nordul Africii si Sudul Europei. Evreii ashkenazi vorbeau idis, un amestec de germana si ebraica, influentat insa si de alte limbi. Evreii sefarzi vorbeau ladino, spaniola veche; ei au influentat limba ebraica standard folosita azi in Israel.

  • Asimilare – Integrare, a deveni parte din altceva, precum un popor ‘asimilat’ intr-o alta cultura. Problema asimilarii evreilor in culturile gazda a constituit un obiect de dezbatere de-a lungul secolelor; unii au crezut ca acest lucru urma sa insemne sfirsitul evreilor, altii supravietuirea lor intr-o lume moderna.

B

  • Bibliocaust (arderea cartilor) – La 10 mai 1933, mii de studenti si profesori nazisti, impreuna cu membri SA, au scos din universitati, biblioteci (publice si private) si librarii sute de mii de carti si le-au dat foc. Actiunea, care s-a desfasurat in 30 de orase din intreaga Germanie, facea parte din efortul de ‘purificare’ a culturii germane. Cartile scrise de autori evrei, marxisti si germani anti-nazisti au fost arse impreuna. In Statele Unite, opinia publica a protestat impotriva a ceea ce revista Time a numit ‘bibliocaust’, iar Newsweek ‘holocaust’. Cu un secol inainte, Heinrich Heine, poet german de origine evreiasca, scrisese: “Acolo unde se ard carti, pina la urma se vor arde si oameni.”

  • Boicot – Persecutarea oficiala a evreilor germani, care a inceput la 1 aprilie 1933. Nazistii au initiat boicotul impotriva afacerilor si pravaliilor evreiesti ca raspuns la critica strainatatii la adresa regimului lui Hitler; initiativa era destinata sa transforme violenta individuala si sporadica impotriva evreilor intr-o campanie nationala impotriva intregii comunitati evreiesti.

C

  • Camera de gazare – Camera inchisa care poate fi umpluta cu gaz otravitor pentru a ucide oameni sau animale. Nazistii au folosit Zyklon B si monoxid de carbon, gaze care erau pompate in camioane inchise (la Chelmo) sau in camere inchise (Birkenau, Treblinka, Majdanek, Belzec, Sobibor).

  • Colaborationism (cu ocupantii nazisti) – Unul din factorii majori care au decis soarta evreilor europeni; pe masura ce resursele germane se imputinau, Gestapoul si SS-ul se bazau adesea pe populatia si/sau autoritatile locale pentru a-si implementa politica. Numele lui Vidkun Quisling, Ministrul-Presedinte norvegian, cunoscut colaborationist nazist, a devenit sinonim cu tradarea de patrie. Atit in Franta ocupata cit si in regimul de la Vichy, germanii au gasit aliati si marionete care i-au ajutat sa controleze si sa implementeze legislatia si politicile anti-evreiesti. In alte tari nazistii au fost ajutati de partidele fasciste, militiile locale, si oamenii obisnuiti. In timpul Holocaustului, procesul de izolare, adunare, transportare si ucidere a evreilor a depins de colaborationismul populatiei si autoritatilor locale. Atit in Est cit si in Vest, oamenii au predat pe evreii care reusisera sa scape de arestare sau care evadasera din inchisori.

  • Conferinta de la Evian – In vara anului 1938, delegati din 32 de tari s-au intilnit la Evian, linga Lacul Geneva, pentru a gasi o solutie la criza internationala a refugiatilor. Conferinta a fost initiata de Presedintele american Roosevelt ca raspuns la presiunile crescinde din SUA pentru a se face ceva in privinta problemei lor. Timp de noua zile delegatii s-au intilnit cu reprezentanti ai 39 de agentii de asistenta private (21 evreiesti), si-au exprimat intelegerea pentru suferinta refugiatilor si au oferit scuze plauzibile in sprijinul refuzului de a-si deschide granitele pentru acestia. Prezentata pe larg in media, conferinta nu a dus la nici un rezultat. Le-a demonstrat insa nazistilor ca politica lor de emigrare fortata nu putea sa functioneze, pentru ca, din diverse motive, nimeni nu-i vroia pe evrei.

  • Crime de razboi – Acte care incalca legile si obiceiurile razboiului clasic. Aceasta categorie acopera uciderea, maltratarea sau deportarea unei populatii pentru munca fortata sau orice alte scopuri; uciderea ostaticilor si prizonierilor de razboi; jefuirea proprietatii private si distrugerea de tirguri si orase.

  • Crime impotriva umanitatii – O categorie de crime de razboi definite ca fiind uciderea, exterminarea, utilizarea la munca fortata, sau deportarea oricarei populatii civile, persecutarea pe motive politice, rasiale, sau religioase, indiferent daca s-a facut sau nu cu incalcarea legislatiei interne a tarii unde a avut loc.

D

  • Declaratia Balfour – Numita astfel dupa Arthur James Balfour (1848–1930), om de stat conservator britanic, Prim Ministru in 1902–5. In 1917, in calitatea sa de Ministru de Externe, Balfour a facut publica o declaratie in favoarea stabilirii unui camin national evreiesc in Palestina, care a ramas cunoscuta sub numele de Declaratia Balfour.

  • Deportare – Indepartarea unei persoane nedorite dintr-o tara. Poate fi autorizata printr-o decizie executiva in cazul oricarei persoane care nu are dreptul de rezidenta in anumite circumstante. In timpul Holocaustului, evreii din Europa au fost supusi deportarilor in masa prin operatiuni complexe care implicau o logistica elaborata. Evreii erau deportati din orase in lagare de tranzit si ghetouri, din ghetouri mai mici in ghetouri mai mari, si in final in cele sase centre de exterminare principale din Polonia. Adesea, deportarile se faceau in etape: intii batrinii, apoi copiii, apoi cei care nu puteau munci, considerati nedemni sa traiasca. Cum nazistii faceau toate eforturile sa-si ascunda planurile, deportarea era numita ‘reasezarea in Est’, iar victimelor li se spunea ca erau trimise in lagare de munca.

  • Drept intre popoare – Ne-evrei care au salvat evrei in timpul Holocaustului; Oscar Schindler si Raoul Wallenberg sunt cei mai cunoscuti astazi dintre miile de drepti onorati de Yad Vashem. In intreaga Europa ocupata de nazisti, mii de persoane si-au riscat propria viata pentru a salva evrei. Unii au actionat singuri, altii au beneficiat de ajutorul altor membri ai familiei, vecinilor, prietenilor. Au fost create organizatii si in unele cazuri intregi comunitati au luat parte la operatiunile de ascundere, gazduire si chiar trecere clandestina a evreilor peste granitele teritoriilor ocupate de nazisti. Unii ii simpatizau pe evrei, altii erau antisemiti dar respingeau ideea uciderii in masa a unei intregi populatii. Majoritatea au actionat pur si simplu ca finite umane, buni crestini, buni vecini, sau in conformitate cu valorile lor etice sau politice.

  • Driterr hurban (cea de-a treia distrugere, dupa primele doua distrugeri ale Templului), Expresie ebraica folosita mai ales de evreii ortodocsi pentru a desemna genocidul evreilor de catre nazisti.

E

  • Einsatzgruppen (brigazi ucigase mobile) – Au existat patru astfel de brigazi speciale de actiune ale politiei si SS care au participat la adunarea si omorirea in masa a evreilor in teritoriile sovietice ocupate dupa 1941. In Polonia, aceste unitati au raspuns de adunarea evreilor si internarea lor in ghetouri. Brigazile erau eficiente pentru ca se miscau rapid si usor, luind populatia evreiasca prin surprindere si lasind comunitatile paralizate si incapabile sa reactioneze. Exterminarea in masa era de asemenea bine organizata si beneficia de cele mai multe ori de ajutorul si cunostintele populatiei locale. Brigazile raspundeau si de eliminarea cadavrelor rezultate din uciderea in masa. Aproximativ o patrime din evreii care au pierit in Holocaust au fost impuscati de membri ai Einsatzgruppen. Criminalii care au infaptuit aceste crime in masa, in jur de trei mii de oameni, nu erau neaparat derbedei, perversi sau psihopati ci ‘oameni obisnuiti’, din care nu putini aveau studii superioare.

  • Eliberare – De la mijlocul anului 1944 si pina in 1945 aliatii au eliberat lagarele de concentrare, multe abandonate de garzile SS. Primul lagar eliberat, de catre Armata Rosie, a fost Majdanek. Ca in multe alte cazuri, SS-ul, care pur si simplu nu a mai apucat, nu a reusit sa distruga toate documentele si sa stearga lagarele de pe fata parmintului; soldatii aliati au descoperit dovezile ample si oribile ale Holocaustului. Reflectarea in presa a fost imensa. Nenumarate filme au fost facute si distribuite in Vest. Totusi, atit oficialitatile cit si opinia publica au considerat initial aceste documentare ca fiind parte din propaganda de razboi antinazista. Pe linga colectarea de informatii despre barbariile naziste, aliatii au trebuit de asemenea sa ia masuri imediate pentru a stopa epidemiile, a ingropa cadavrele, a-i hrani pe supravietuitori, a-i aresta pe gardienii SS, si a reorganiza lagarele in tabere pentru persoanele stramutate.

  • Epurare etnica – Expulzarea sau uciderea in masa a membrilor unui grup etnic sau religios dintr-o anumita zona de catre membri altui grup.

  • Eugenie – Studierea imbunatatirii ereditare a rasei umane prin selectie controlata. Studierea si doctrina imbunatatirii unei populatii prin selectia controlata pentru a obtine mostenirea caracteristicilor dorite. Conceptul a fost discutat pe larg in Marea Britanie, SUA si Europa la sfirsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, termenul fiind lansat de psihologul britanic Francis Galton in 1883. Pentru ca ideile eugenice au inflorit sub regimul nazist, au fost discreditate si nu se mai vorbeste prea des despre ele. Totusi, practicile eugenice implicite continua in multe parti ale lumii.

F

  • Fascism – Ideologie politica radicala lansata la inceputul secolului 20, a carei principala convingere era ca individul trebuie sa se supuna nevoilor statului, rasei sau natiei, iar statul, rasa sau natia trebuia la rindul sau sa fie condus/a de un conducator puternic intrupind vointa natiunii. S-a nascut ca opozitie la comunism dar a adoptat stilul comunist de propaganda, organizare si violenta. Termenul a fost folosit pentru prima oara de Fascio di Combattimento in Italia in 1919. Mussolini a transformat fascismul intr-o forta politica puternica in Italia iar Hitler a dezvoltat o varianta mai rasista in Germania. Miscari similare care au adoptat o structura paramilitara s-au nascut in Spania, Portugalia, Austria, Ungaria, Romania, Franta, Marea Britanie. Odata ajunsi la putere fascistii au incercat sa impuna disciplina militara asupra intregii societati cu pretul libertatii individuale. Institutiile democratice au fost inlocuite cu cultul conducatorului unic, ale carui ordine erau nediscutabile. Fascismul a devenit astfel o forma de totalitarianism si a putut fi pina la urma infrint numai prin mijloace militare in cursul celui de-al doilea razboi mondial.

  • Fuhrer – Literal ‘comandant’, dar cu o conotatie de ‘Domn’. Titlul/functia i-a fost oferit/a lui Hitler, iar subalternii din partid si armata aveau adesea inclus termenul in numele functiei lor, ex. Obersturmerfuhrer.

  • Fuhrerprinzip – “Principiul fuhrer-ului” sau principiul conducatorului. Acest principiu punea intreaga responsabilitate morala pentru indeplinirea unui act in sarcina ofiterului aflat la comanda, mergind pina la Fuhrer. Prin aceasta supunere oarba, soldatii si muncitorii nu raspundeau personal si moral pentru atrocitatile si crimele de razboi comise atit timp cit li se ordonase sa indeplineasca actul.

G

  • Genocid – Exterminarea sistematica si planificata a unui intreg grup national, rasial, politic sau etnic [din greaca genos, rasa + -cide]. Ca urmare a politicii naziste de genocid impotriva evreilor si altor grupuri etnice, ONU a adoptat in 1948 Conventia privind Prevenirea si Pedepsirea Crimei de Genocid. De la semnarea Conventiei, in lume au avut loc multe conflicte in care oamenii au fost separati pe criterii entice sau tribale, si au fost aduse multe acuzatii de genocid. Exemplele includ conflictul Nigeria – Biafra din 1969; Uganda in anii 70; regimul Pol Pot in Cambodgia (1976–79); tratamentul aplicat de Irak kurzilor (1986––); epurarea etnica a musulmanilor din Bosnia de catre sirbii crestini (1992–95); si incercarile Hutu si Tutsi de a se anihila unii pe altii in Burundi si Rwanda (1993). Comunitatea internationala nu a reusit in majoritatea cazurilor sa raspunda eficient acuzatiilor de genocid. Termenul a fost lansat de Raphael Lemkin in 1933.

  • Gestapo (Geheime Staatpolizei) Politia de stat secreta germana pentru securitate interna, asa cum a fost organizata in 1933 de Herman Goring, cunoscuta pentru metodele teroriste aplicate celor suspectati de tradare sau loialitate dubioasa. Gestapo era autorizat sa retina oamenii in detentie pentru protectie, un eufemism pentru arestarea si internarea arbitrara in lagare de concentrare. Un departament special al Gestapo se ocupa de propunerea legislatiei anti-evreiesti, dar sarcina principala a Gestapo era supravegherea opozantilor politici. Plasat deasupra legii – actiunile sale nu erau supuse jurisdictiei nici unui tribunal – temut, respectat si eficient, Gestapo era de asemenea folosit dupa infringerea oricarei opozitii politice pentru a asigura conformarea la toate nivelele societatii germane.

  • Ghetou – La origine numele cartierului evreiesc din Venetia, o parte a orasului ocupata de un grup minoritar care locuieste acolo in special datorita presiunilor sociale, economice sau legale. O parte sau un cartier din orasele europene in care evreii erau inchisi. Ceva care seamana cu restrictionarea sau izolarea unui ghetou dintr-un oras. In Polonia si in teritoriile sovietice ocupate, s-au format ghetouri imediat dupa invazia nazista. Au durat pina cind politica de anihilare a fost pusa ferm in aplicare si au fost gasite instrumentele de distrugere. Varsovia, Cracovia, Vilnius, Minsk, Lodz, Kielce sunt numai cele mai cunoscute ghetouri din Europa, dintre care unele erau inchise, in timp ce altele erau relativ deschise. Din punctul de vedere german, ghetourile erau orase-state captive, adapostind o populatie subjugata si supradimensionata fara drepturi, care astepta sa fie exploatata, si ale carei bunuri si proprietati urmau sa fie confiscate. Viata in ghetou era caracterizata de foame, mizerie, boala si disperare. Ghetourile puneau probleme grave de sanatate publica. Epidemiile erau o adevarata amenintare. Cersetorii erau peste tot, la fel ca si trupurile celor morti. Dar lucrul cel mai rau si de nesuportat era nesiguranta vietii, pentru ca locuitorii nu stiau niciodata ce le va adduce ziua de miine. In ciuda tuturor acestora, viata mergea inainte. Oamenii se adaptau noilor realitati, care aveau ca provocare zilnica insasi supravietuirea, isi trimiteau copiii la scoli clandestine, tineau servicii religioase, mergeau la teatru si concerte, etc. In vara anului 1942, nazistii au inceput lichidarea ghetourilor din Europa de Est. Pina la mijlocul anului 1944 doua milioane de evrei fusesera trimisi in lagare de exterminare si nu mai ramasese nici un ghetou.

H

  • Holocaust (din latina holocaustum, greaca holokauston, o jertfa arsa in totalitate) – Uciderea sistematica organizata de stat a sase milioane de evrei si alte grupuri (Roma si Sinti, homosexuali, polonezi, martori ai lui Jehovah, etc.) de catre nazisti si aliatii lor in timpul celui de-al doilea razboi mondial; aceasta utilizare a cuvintului a aparut inca din 1942, dar expresia Holocaustul nu s-a impus decit la sfirsitul anilor 50; holocaust se foloseste pentru a desemna si alte distrugeri masive de vieti omenesti de catre alti oameni (holocaust nuclear), insa datorita asocierii sale cu genocidul, alte utilizari ale cuvintului holocaust pot sa nu fie intotdeauna bine primite. In alte contexte folosirea figurativa poate fi exagerata sau de prost gust.

J

  • Jude, Jud – Evreu in limba germana [olandeza si poloneza].

  • Judenfrei – Literal “fara evrei”: termen utilizat pentru a desemna eforturile de a scapa de evrei dintr-o comunitate.

  • Judenrat – Consiliile evreiesti care se ocupau de administrarea ghetourilor. Membrii Judenrat, numiti de nazisti (inainte de crearea ghetoului), erau oficiali insarcinati cu controlul vietii interne si reprezentarea intereselor evreiesti in fata autoritatilor germane, precum si cu transmiterea catre rezidentii evrei a cererilor germanilor. In multe cazuri acestia au continuat sa respecte traditiile milenare ale poporului lor obisnuit cu exilul si persecutiile, si au incercat sa-i pacaleasca pe nazisti si sa atenueze conditiile ingrozitoare ale ghetoului, cel putin temporar. Condus de Adam Czerniakow, Judenrat-ul ghetoului din Varsovia s-a transformat intr-o municipalitate organizata pe departamente, incluzind chiar o forta de politie evreiasca. In ciuda tuturor eforturilor, sarcina consiliilor era insuportabila pentru ca se chinuiau in van sa serveasca doi stapini: nazistii care vedeau in consilii un instrument al politicii lor; si evreii ale caror nevoi crescinde nu le mai puteau satisface.

K

  • Krystallnacht (“Noaptea geamurilor sparte”) – In noaptea de 9 noiembrie 1939, dupa asasinarea unui diplomat german la Paris de catre un tinar evreu, un ‘aktion’ (pogrom) a fost lansat in aproape intreaga Germanie, Austria si Sudetenland. In 48 de ore, peste o mie de sinagogi au fost arse, sapte mii de pravalii evreiesti au fost pradate si jefuite, scoli, cimitire si spitale evreiesti au fost distruse, 96 de evrei au fost omoriti si 30.000 de evrei au fost arestati si trimisi in lagare de concentrare. Politia si pompierii au avut ordine clare sa nu intervina. Dupa pogrom, comunitatea evreiasca a fost obligata sa curete mizeria si sa plateasca statului o amenda (colectiva) de un milliard de Reichsmark. Pogromul a permis oficialilor nazisti sa testeze reactia opiniei publice germane fata de politicile antisemite de stat. Cum protestele au fost nesemnificative, la 15 noiembrie evreilor li s-a interzis accesul in scoli, iar in decembrie li s-a interzis accesul in majoritatea locurilor publice. Pogromul a fost ultimul caz de violenta stradala impotriva evreilor din Germania. Insa pentru acestia nu a adus siguranta, ci sfirsitul oricarei iluzii sau sperante.

L

  • Lagar de concentrare (Koncentration Lager) – Lagar in care prizonierii de razboi, dusmanii straini si prizonierii politici erau adusi si incarcerati, tipic in conditii extrem de grele. In Germania nazista primul mare lagar de concentrare a fost deschis la Dachau in 1933. Dachau a servit ca model pentru lagarele de concentrare controlate de SS si ca loc de antrenament pentru personal. Pina in 1936 nazistii deschisesera deja lagare de concentrare mai mari, permanente, la Sachsenhausen, Buchenwald, Mauthausen, Ravensbruck, etc. Curind, pe masura ce Germania se indrepta spre o economie de razboi, SS a dat lagarelor si o utilitate economica, pe linga cea politica, pentru ca ofereau forta de munca gratuita. Prizonierii erau folositi ca muncitori la proiectele de constructii militare si civile precum si in fabrici si uzine. Lagarele de concentrare serveau trei scopuri principale: erau colonii penale, lagare de munca fortata pentru proiecte speciale si lagare de lichidare. In 1945 existau noua mii de lagare raspindite in toata Europa ocupata de nazisti, incluzind lagare de tranzit, lagare pentru prizonierii de razboi, lagare industriale private, lagare de educare prin munca, lagare ale politiei, etc.

  • Lagare de tranzit – In Europa de Vest, unde nu au fost infiintate ghetouri pazite ca in Polonia si teritoriile sovietice, victimele au fost internate in lagare de colectare pentru perioade mai lungi sau mai scurte inaintea deportarii. Majoritatea lagarelor de transit au fost in Franta, dar au existat si in Belgia, Olanda si Italia.

  • Legile de la Nurnberg – Doua legi promulgate in septembrie 1935 cu scopul de a retrage cetatenia germana evreilor. Numite Legea pentru protejarea singelui german si respectiv Legea cetateniei Reich-ului, acestea au devenit pietrele de temelie ale legislatiei anti-evreiesti a lui Hitler. Legile prevedeau ca numai cei de rasa germana aveau drepturi politice si civice (iar evreii deveneau supusi ai Reich-ului) si ca pentru ‘protejarea singelui si onoarei germane’ casatoriile sau relatiile sexuale intre evrei si germani erau interzise. Pentru prima oara in istorie evreii erau persecutati si discriminati pe motive de identitate rasiala, si nu doar pentru credinta lor religioasa. In timpul razboiului, legile au fost impuse si in teritoriile ocupate si au servit ca model de tratament si exterminare inclusiv a altor categorii de non-arieni.

M

  • Marsurile mortii – In decembrie 1944, realizind ca a pierdut razboiul si vazind ca armatele aliate intra in teritoriile ocupate, SS a inceput evacuarea lagarelor de concentrare. Prizonierii care supravietuisera Holocaustului erau perceputi ca martori ai crimelor pe care nazistii incercau cu disperare si constant sa le ascunda. Lagarele au fost distruse si ingropate oriunde si oricind a fost posibil iar prizonierii mutati, fortati sa marsaluiasca in frigul iernii, in interiorul Germaniei, unde urmau sa fie in continuare folositi ca sclavi sau exterminati prin Solutia Finala. Extenuati, mii de evrei au murit astfel sau au fost ucisi de garzile SS. Aceste marsuri ale mortii nu au fost primele care au avut loc in timpul Holocaustului. Romanii ii minasera in acelasi mod pe evreii din Basarabia si Bucovina catre Transnistria, mii dintre ei murind sau fiind impuscati pe drum. Nazistii au facut la fel in unele cazuri in Polonia, si de asemenea mai tirziu, cind au dus pe evreii maghiari la Birkenau in 1944.

  • Martori (Bystanders)– Oameni si institutii care au ramas indiferenti sau neutri in fata Holocaustului, neajutindu-i nici pe nazisti, nici pe victimele lor. Majoritatea erau martori oculari ai genocidului; altii erau constant informati despre ceea ce se petrecea. Aceasta indiferenta si neutralitate a servit in final cauzei naziste, care depindea de lipsa de interes a populatiei la fel de mult ca si de colaborarea ei.

  • Mein Kampf (Lupta mea) – Cartea lui Hitler, scrisa in inchisoare si publicata pentru prima oara in 1925, apoi republicata in mii de exemplare; a reprezentat ‘Biblia’ National-Socialismului. Lucrarea ilustreaza viziunea lui Hitler, obsesia lui pentru puritatea rasiala, suprematia rasiala a Germaniei si a rasei superioare ariene, ura lui fata de Marxism si democratie, cautarea unui Lebensraum in Est si antisemitismul lui monomaniacal.

  • Munca (fortata si in sclavie) – A fost folosita pe scara larga in Europa ocupata de Germania, in lagare, mai ales dupa 1942, si a devenit o parte indispensabila a economiei de razboi. Germania a utilizat pina la sapte milioane de muncitori fortati dintre care, in functie de rasa si nationalitate, unii erau mai prost platiti si hraniti, iar altii au fost exploatati pina la moarte (de pilda nici un muncitor evreu nu era considerat indispensabil). I.G. Farben, BMW, Siemens, Krupp, si Daimler-Benz, sunt doar citeva din marile corportii germane care nu au avut nici un scrupul sa foloseasca munca fortata. Alte corporatii au refuzat sa scoata profit din forta de munca ieftina disponibila in lagare.

N

  • Nazi(sm/st) – Prescurtare de la cuvintele germane desemnind “Partidul National Socialist”, condus de Hitler, care urmarea indepartarea Republicii de la Weimar din Germania. Initiatorii vorbeau despre teme puternice ca ‘lege si ordine’ si intoarcerea la idealurile, mindria si nationalismul german. Partidul Nazist s-a format la Munchen dupa Primul Razboi Mondial. Pleda pentru un guvern nationalist autoritar de extrema dreapta si a elaborat o ideologie rasista bazata pe antisemitism si pe o puternica credinta in superioritatea germanilor ‘Arieni’. Conducatorul sau, Adolf Hitler, care a fost ales Cancelar in 1933, a instaurat o dictatura totalitara, a reinarmat Germania pentru a-si pregati politica externa de expansiune in Europa Centrala si a determinat declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. Partidul Nazist s-a prabusit la sfirsitul razboiului si a fost scos in afara legii.

O

  • Operatiunea Reinhardt – numita astfel in onoarea fostului sef al RSHA Reinhard Heydrich, asasinat in mai 1942 la Praga de un comando britanic, operatiunea se refera la cea de-a treia etapa a Solutiei Finale, uciderea in masa in camere de gazare in cele sase centre speciale de exterminare din Polonia: Auschwitz-Birkenau, Sobibor, Treblinka, Chelmo, Belzec, Majdanek.

P

  • PogromMasacru sau persecutie organizata, adesea incurajata oficial, impotriva unui grup minoritar, in special evrei. [din rusa, minie, pogromit, dezlantuire, masacrul organizat al unui anumit grup etnic, in special al evreilor din Rusia sau Europa de Est); Atacul unei multimi aprobat sau instigat de autoritati, adesea impotriva unor minoritati religioase, rasiale, sau nationale – cel mai frecvent evrei. Primul a avut loc in Ucraina dupa asasinarea lui Alexandru II (1881). Ulterior, multiplele pogromuri care s-au intins in intreaga Rusie i-au determinat pe evrei sa inceapa emigrarea in SUA si Europa de Vest, oferind astfel sprijin campaniei zioniste a lui Herzl. Dupa revolutia din 1905, persecutiile antisemite s-au accentuat. Extinse la scara larga in Germania si Europa de Est dupa venirea la putere a lui Hitler, pogromurile au continuat in Europa chiar si dupa caderea celui de-al Treilea Reich, cel mai cunoscut fiind cel din Kielce, Polonia, din 1946. In timpul Holocaustului, in Romania au avut loc pogromuri la Dorohoi, Bucuresti, Iasi, si in multe alte locuri.

  • Prizonier de razboi – Majoritatea sovietici, din care 3,3 milioane au fost ucisi prin executii in masa, prin munca fortata, in experimente medicale, prin infometare si batai brutale. Prizonieri de razboi sovietici au fost folositi la Birkenau de catre nazisti pentru a testa eficacitatea Zyklon B.

  • Procesul de la Nurnberg – La doua saptamini dupa capitularea Germaniei, aliatii au ajuns la un acord privind organizarea proceselor celor responsabili pentru uciderea noncombatantilor, crime impotriva pacii, crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Nurnberg, locul ales pentru aceste procese, era unul din putinele orase germane care nu fusesera distruse in totalitate, si in plus era orasul gazda al paradelor naziste anuale. In 1946, 22 conducatori importanti ai celui de-al Treilea Reich au fost pusi sub acuzare si trimisi in judecata de catre Tribunalele Militare Internationale. Dintre ei, 14 au fost spinzurati, unul s-a sinucis, si 7 au fost condamnati la inchisoare. Alti 185 de acuzati, impartiti in 12 grupuri (doctori, comandanti de lagar, ofiteri din unitatile ucigase mobile, generali de armata, judecatori nazisti, directori executivi ai marilor companii germane) au fost si ei judecati in anii urmatori. Totusi, majoritatea criminalilor au scapat de obligatia de a raspunde pentru faptele lor si si-au gasit refugiul in SUA, America Latina, Orientul Mijlociu si chiar Europa. Mai tirziu, in 1958 si 1963 unii criminali de la nivelul mediu de conducere care au ramas in Germania au fost la rindul lor judecati. Adolf Eichmann, oficialul SS insarcinat cu deportarea evreilor, a fost capturat in Argentina in 1960 de catre serviciile secrete israeliene, adus in Israel prin mijloace clandestine, judecat si spinzurat in 1961 la Ierusalim. Alte procese au avut loc in intreaga Europa, in Polonia, Romania, Ungaria, Austria, Norvegia si Franta, din 1946 si pina in anii 90.

  • Programul Euthanasia (T-4) – Eutanasia inseamna uciderea fara dureri a unui pacient suferind de o boala incurabila si dureroasa sau aflat in coma ireversibila; sinucidere asistata, posibil de doctor; eliberare, linistire. In Germania nazista, dupa 1939, a fost folosita ca acoperire pentru uciderea sistematica a nebunilor, handicapatilor, retardatilor si a altora considerati nedemni sa traiasca. Programul T-4 cu centrele sale de ucidere, camerele de gazare, cadavrele eliminate prin ardere, birocratia, specialistii, transportul organizat, secretivitate etc. a fost o prefigurare a Holocaustului. Biserica Romano Catolica si citiva doctori au protestat impotriva ‘uciderii din mila’, fortind astfel autoritatile sa inceteze programul in 1941. In realitate, programul a intrat numai sub acoperire si a continuat in timpul Holocaustului.

  • Propaganda (Nazista) – Nazistii au folosit din plin propaganda pentru a cistiga bunavointa poporului german, a-l uni sub conducerea lui Hitler si a-l face sa creada in necesitatea unei lupte urgente, apocaliptice cu dusmanii natiunii. Pentru asta a fost infiintat un Minister al Iluminarii Publice si Propagandei, condus de Dr. Joseph Goebbels, care controla fluxul informatiilor publice din presa, radio si film. Redactorii trebuiau sa adopte linia nazista (cultul conducatorului carismatic, antisemitismul, superioritatea rasei germane, etc.) si sa fie acceptabili din punct de vedere rasial (ne-evrei) ca sa obtina licente pentru publicatiile lor. Demonstratiile de masa si ceremoniile jucau si ele un rol important in acest sens, transformindu-l pe Hitler intr-un Mesia pagin si National-Socialismul intr-o religie politica seculara.

R

  • Rasism – Convingerea ca toti membrii unei rase poseda caracteristici, abilitati sau calitati specifice acelei rase, mai ales in scopul de a o distinge ca fiind inferioara sau superioara alteia sau altora. Convingerea ca atributele umane sunt determinate de apartenenta la o rasa sau un grup etnic, adesea exprimata ca o afirmare a superioritatii unei rase sau unui grup asupra alteia/altuia si prejudecata impotriva membrilor celuilalt grup. Rasa este de multe ori confundata cu cultura, asa incit antipatia fata de anumite practici culturale este folosita pentru a condamna un grup rasial in totalitate. Rasismul este un element esential intre factorii politici si economici care duc la razboaie si conflicte mondiale. Apare explicit in unele ideologii politice, precum cea a nazistilor germani, a caror convingere privind superioritatea popoarelor nordice blonde fata de evrei si alti ‘non-arieni’ a dus la genocidul a milioane de evrei, slavi si tigani in timpul regimului nazist (1933–45). Desi aceste opinii sunt astazi complet discreditate, tot politicile rasiste au fost cele care au stat la baza unor sisteme politice ca cel de apartheid in Africa de Sud, care a dus la segregarea dupa rasa. Chiar si acolo unde nu este institutionalizat, un rasism implicit poate avea o influenta majora, afectind accesul la educatie sau angajare acordat grupurilor etnice.     Rasismul a fost tema centrala si omniprezenta a ideologiei naziste, i-a determinat politica sociala intre 1933 si 1939 si i-a condus politica de razboi si proiectul genocidal. Initial, rasismul lui Hitler, o simplificare grosolana a doctrinelor rasiste elaborate in secolul 19 de catre Arthur de Gobineau, Houston Steward Chamberlain si altii, era departe de a fi teoretic si ‘stiintific’. Totusi, in timp, rasismul si rasismul biologic au fost transformate de regimul nazist in ‘stiinte’, incluse in curriculum si predate in universitati.

  • Refugiati – Evrei care incercau sa scape din Germania nazista. Pina in 1939 majoritatea refugiatilor se dusesera in Palestina. Intre 1933 si 1945, 132.000 au plecat in SUA. Anglia, care in 1939 a introdus Carta Alba pentru Palestina reducind numarul imigrantilor la 15.000 pe an, a luat 10.000 de copii evrei din Germania. Alti evrei si-au gasit refugiul in China, America Latina, Canada. Multi altii, in special intelectuali antinazisti, au cautat sa fuga din Germania dupa 1933. Sigmund Freud, Marc Chagall, Hannah Arendt, Thomas Mann, Heinrich Mann, Franz Werfel, Albert Einstein, Henri Matisse, Lion Feutchwanger sunt doar cei mai cunoscuti.

  • Reich – ‘Domnie’ ori regat. In conceptia nazista, cel de-al Treilea Reich, sau Dritten Reich, se referea la venirea celei de-a treia perioade de 1000 de ani in istoria Germaniei si a lumii, in care nazistii credeau ca o rasa nordica, atlantica, superioara urma sa apara si sa aduca cu ea o noua era si o societate utopica, condusa de rasa ariana superioara. Hitler era vazut de multi ca o figura mesianica in stare sa determine venirea acestei ‘Noi Ere’.

  • Reichstag – Parlamentul german; in noaptea de 27 februarie 1933, cladirea Reichstag a fost incendiata. Nazistii i-au acuzat pe comunisti de acest act terorist si l-au convins pe presedintele Hindenburg sa invoce Articolul 48. Drept urmare, libertatile individuale si civice, inclusiv cea a presei, cuvintului si adunarii au fost suspendate in toata Germania. Reichstag-ul s-a intrunit din nou in martie pentru a vota Legea de Imputernicire care i-a acordat lui Hitler puteri dictatoriale.
  • Revolta din ghetoul din Varsovia – Din iulie pina in septembrie 1942, 300.000 de evrei din ghetoul din Varsovia au fost trimisi la Treblinka. Pe masura ce deportarea continua, disperarea s-a transformat in hotarire de a rezista. O organizatie subterana nou creata, Organizatia de Lupta a Evreilor, i-a convins pe evreii ramasi sa reziste in fata criminalilor, cu arme sau macar pasiv, ‘sa moara ca niste finite umane’. Revolta a inceput la 19 aprilie 1943 (dupa Paste), si a continuat pina la lichidarea finala a ghetoului o luna mai tirziu. Revolta din ghetoul din Varsovia, datorita semnificatiei si rezonantei sale simbolice, a fost nu mai putin decit o adevarata revolutie in istoria evreilor, fiindca oamenii au rezistat in fata nazistilor cu arma in mina.

  • Rezistenta – In timpul Holocaustului multi evrei au rezistat in fata nazistilor si politicilor lor. Unii au luptat alaturi de partizani in padurile Europei de Est si de Vest. Altii s-au revoltat in ghetouri (Varsovia, Lodz, Bialystok) si chiar in lagarele de exterminare, cum s-a intimplat la Treblinka, Sobibor si Birkenau, creind dificultati si pierderi considerabile criminalilor. Totusi, majoritatea au rezistat in fata terorii nazistilor numai prin mijloace spirituale, ingrijindu-si familiile, mergind la serviciile religioase, etc. La fel ca in multe alte cazuri luptatorii armati erau in general tineri singuri care nu aveau grija parintilor si copiilor.

  • Romanizare – Dupa noiembrie 1940, cind Romania a intrat pe orbita Germaniei, guvernul radical de extrema dreapta aflat la putere a adoptat un program agresiv de Romanizare elaborat dupa modelul politicilor naziste de arianizare. Evreii au fost identificati, bunurile lor confiscate, si au fost exclusi din viata economica, politica si culturala. 40.000 de case evreiesti au fost nationalizate si oferite unor romani. Marcat de violenta si decizii arbitrare la inceput, procesul a devenit mai organizat si eficient sub regimul Antonescu, odata cu indepartarea de la putere a fascistilor romani in ianuarie 1941.

S

  • Selectie (Selektion) – Operatiune care avea loc la intrarea in fiecare lagar al mortii, in zona de primire. Ofiterii SS si doctorul (Dr. Joseph Mengele, ‘Ingerul Mortii’, este cel mai cunoscut pentru infamia sa) erau insarcinati cu separarea batrinilor, femeilor gravide, copiilor si infirmilor, care erau trimisi imediat in camerele de gazare, de cei destinati muncii fortate. Segregati dupa sex, rasi si tatuati, acestia traiau ulterior cu teama constanta a tuturor selectiilor viitoare din lagar, pentru ca cei slabiti de conditiile de munca inumane si considerati inutili pentru al Treilea Reich erau trimisi si ei la moarte.

  • Shoa – Cuvint in limba ebraica, sho’a (“catastrofa”). In Biblie sho’a are o gama larga de semnificatii, inclusiv “ruinarea sau distrugerea personala” si “salbaticie sau desert.” Sho’a a fost folosit pentru prima oara cu referire la asasinarea evreilor in 1939, insa expresia ha-sho’a (“catastrofa”) a inceput sa fie utilizata dupa cel de-al doilea razboi mondial.

  • Solutia Finala – Politica nazista de exterminare totala a evreilor europeni. Introdusa de Heinrich Himmler si administrata de Adolf Eichmann, politica a dus la uciderea a 6 milioane de evrei in lagare de concentrare si ale mortii intre 1941 si 1945. In ochii criminalilor, Solutia Finala la Problema Evreiasca a devenit o prioritate de stat si cea mai mare realizare a Germaniei.

  • Sonderkommando – Detasament special, compus din prizonieri selectionati din lagar (barbati, tineri, puternici). Sonderkommando erau insarcinate cu indepartarea cadavrelor din camerele de gazare, raderea parului, extragerea dintilor de aur, arderea corpurilor in crematorii. Viata unui Sonderkommando era scurta; dupa 4 pina la 6 luni de munca, membrii extenuati fizic si psihic ai unui astfel de detasament erau ucisi de SS si inlocuiti cu alti prizonieri.

  • SS (Schutzstaffel) – Initial garda de elita a lui Hitler (de aparare), un mic grup de loialisti, SS a devenit sub comanda lui Himmler o retea de politie vasta si puternica integrata in guvernul Reich-ului si in sectiile de politie locale, permitind nazistilor un control aproape complet pentru o perioada scurta a istoriei. Era formata din trei ramuri: 1) Allgemeine-SS (SS General) – o ramura administrativa militara de elita, 2) Waffen SS – corpul de elita al Wehrmacht sau Armatei Germane care participa la actiunile speciale si numara la sfirsitul razboiului 600.000 de oameni & 3) SS-Totenkopfverbande (SS Capetele de Mort) – gasiti la Dachau si in alte lagare de concentrare germane, cunoscuti pentru brutalitatea si relele tratamente aplicate prizonierilor.

  • Steaua galbena (petic) – Decret din 1 septembrie 1941 care impunea evreilor din intregul Reich sa poarte un petic cu steaua lui David galbena ori de cite ori apareau in public; copiii sub 6 ani erau scutiti. Acelasi decret interzicea evreilor sa-si paraseasca orasele de rezidenta fara permisiunea scrisa a politiei. In diversele tari, steaua evreiasca avea forme si culori diferite. De exemplu, in Generalgouvernement, portul unei banderole albe cu steaua lui David albastra a fost introdus in noiembrie 1939. Marcarea evreilor cu o stea a lui David galbena (sau alte haine precum palaria tuguiata) dateaza din perioada medievala.

  • Swastika – Emblema in forma de cruce cu ramuri egale, indoite in unghiuri drepte, in sensul acelor de ceasornic sau invers. Simbol al prosperitatii si norocului, a fost folosita in vechea Mesopotamie, in arta crestina si bizantina timpurie, in America Centrala si de Sud si de hindusii si buddhistii din India. In 1910 poetul german Guido von List a propus ca swastika (in germana Hakenkreuz, ‘cruce incirligata’) sa devina simbol al tuturor organizatiilor antisemite cu convingerea gresita ca era de origine teutonica. Partidul nazist a adoptat-o in 1919, a incorporat-o (1935) in drapelul national al celui de-al Treilea Reich si a transformat-o in simbol al depravarii nationale germane.

T

  • Transnistria – Regiune la est de riul Nistru ocupata de armata romana in 1941 si administrata de guvernul roman pina in 1944. Majoritatea evreilor romani din Basarabia si Bucovina au fost deportati in ghetouri si lagare construite de autoritatile romane in aceasta provincie. Cel putin 270.000 de evrei romani si ucrainieni au murit in timpul Holocaustului de foame, epidemii si in operatiuni de ucidere in masa.

  • Tratament special – Un eufemism pentru cruzimea brutala, implicind adesea tortura sau moartea. Nazistii trimiteau anumiti opozanti, in special membrii si conducatorii rezistentei, la ‘tratament special’.

  • Trenurile mortii – La 30 iunie 1941, 4332 supravieuitori ai pogromului de la Iasi au fost incarcati in doua trenuri. Vagoanele de marfa au fost pur si simplu duse inainte si inapoi pina cind incarcatura lor umana a murit de foame si deshidratare in caldura verii romanesti. Pina la oprirea trenurilor au murit 2554 de oameni.

U

  • Untermenschen – Expresie nazista pentru o clasa de oameni considerati ‘sub-umani’ sau mai prejos de oameni.

V

  • Victime (altele decit evreii) – Desi evreii au fost tintele principale ale persecutiilor naziste, nu au fost singurele. Cel de-al Treilea Reich si rasa ariana mai aveau si alti ‘dusmani’ rasiali, politici si ideologici in tigani (Roma si Sinti), slavi, germanii retardati ori handicapati fizic sau mental, martorii lui Jehovah, homosexuali, masoni, comunisti, liberali, etc. Tiganii erau tratati ca fiind in afara legii si erau supusi discriminarii oficiale desu impotriva lor nu fusese promulgata nici o lege comprehensiva. Din 1942 au fost si eu tinta politicii de exterminare.

W

  • Wansee (Conferinta) – La 20 ianuarie 1942, intr-o vila din Wansee, in suburbiile Berlinului, 15 oficiali nazisti s-au intilnit pentru a discuta urmatorii pasi in implementarea uciderii sistematice a evreilor europeni. ‘Solutia Finala la Problema Evreiasca’ a fost enuntata formal si convenita. Wansee a marcat astfel un moment de cotitura in razboiul impotriva evreilor, care urma sa fie coordonat fara nici o consideratie cu privire la granitele geografice. Odata luata decizia uciderii tuturor evreilor si informata birocratia despre aceasta politica, programul asasinarii sistematice a ajuns la maturitate.

  • Wehrmacht – Armata germana regulata.

X

  • Xenofobie – Antipatie sau teama intensa sau irationala fata de oameni din alte tari; rasism, ura rasiala, etnocentrism, etnocentricitate; nationalism, jingoism, izolationism; prejudecata, intoleranta, bigotism, influentabilitate; (in Africa de Sud, istoric) apartheid.

Y

  • Yad Vashem – Memorial, muzeu si Institut pentru studierea Holocaustului creat in 1953, la Ierusalim, Israel.

Z

  • Zionism – Miscare pledind pentru intoarcerea evreilor in Palestina fondata in 1897 sub conducerea lui Theodore Herzl. Initial o miscare seculara, Zionismul este fundamentat pe credinta milenara ca evreii, poporul ales, vor fi reuniti din diaspora (exil) in patria ce le revine de drept. Dupa pogromurile rusesti din 1881, Leo Pinsker a scris un pamflet, Auto-Emanzipation, pledind pentru infiintarea unei colonii evreiesti in Palestina. Zionismul si-a asumat un caracter politic, in special prin cartea lui Herzl Der Judenstaat (1896). Problema Declaratiei Balfour din 1917 si acordarea mandatului pentru Palestina Marii Britanii a dat un nou imbold miscarii. In timpul mandatului (1920–48), sub conducerea lui Chaim Weizmann, Organizatia Zionista Mondiala a jucat un rol major in dezvoltarea comunitatii evreiesti din Palestina prin facilitarea imigrarii, prin investitii (in special in pamint), si prin Agentia Evreaisca. Miscarea a fost intarita de persecutarea si anihilarea populatiei evreiesti in cel de-al doilea razboi mondial (Holocaustul). Activitatile Zioniste din SUA au avut influenta reusind sa obtina sprijinul Congresului si Presedintiei in 1946–48 pentru crearea statului Israel. Zionismul ramine o problema importanta in politica interna israeliana si in politica din Orientul Mijlociu, intrucit chestiunea existentei statului Israel si revendicarea teritoriului biblic al Israelului nu a fost inca reconciliata in mod satisfacator cu drepturile palestinienilor. Dreptul continuu al tuturor evreilor din intreaga lume, indiferent de nationalitatea lor, de a emigra in Israel si de a capata cetatenie israeliana este un principiu fundamental al Zionismului, iar Congresul Mondial Zionist, o organizatie independenta, exista pentru a sprijini emigrarea evreiasca in Israel.

  • Zyklon B – Pesticid fabricat de compania I.G. Farben care a fost folosit la uciderea prin camera de gazare a milioane de oameni. Pompat prin gauri din tavan, o cantitate mica era suficienta pentru a produce moartea prin asfixiere si otravire in citeva minute. Negationistii Holocaustului au argumentat imposibilitatea folosirii acestui pesticid. Si totusi, urmele componentelor chimice (o pata albastra, care ramine in urma lui) de pe zidurile camerelor indica utilizarea sa intensa si repetata. Normal, urmele de Zyklon B dispar rapid

Pentru alte infromaţii şi sugestii privind Holocaustul şi acest site, vă rugăm să nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa de e-mail: felice@xnet.ro